Ciclarea semințelor - un ritual de grijă față de mine
JURNAL PERSONAL
Semințe, anotimpuri și ritmuri feminine
Întotdeauna m-a fascinat felul în care natura își urmează ritmurile. Fiecare anotimp vine cu darurile lui, fiecare sămânță poartă în ea o poveste, iar pământul ne oferă, cu o generozitate tăcută, atât de multe lucruri simple și prețioase.
Poate de aceea, apropierea mea de Medicina Tradițională Chineză mi-a adus o altă privire asupra hranei unde am descoperit un respect profund pentru roadele pământului și pentru legătura dintre om și natură, o perspectivă în care m-am regăsit firesc.
Astăzi, la 56 de ani, mă bucur de o etapă a vieții mele pe care o simt plină de binecuvântări. Corpul meu își păstrează încă ritmul lunar, iar eu privesc cu curiozitate și recunoștință către anotimpul feminin care va urma.
Îmi doresc să întâmpin menopauza cu blândețe, să îmi însoțesc corpul prin această trecere și să îi ofer, prin alegerile mele de fiecare zi, cât mai multă armonie.
De câțiva ani, printre micile mele obiceiuri, și-a găsit locul și ciclarea semințelor. Patru semințe obișnuite - in, dovleac, susan și floarea-soarelui - au devenit parte dintr-un ritual care îmi este drag.
Îmi place să le aleg, să le pregătesc și să observ cum mă simt.
Împărtășesc această experiență personală, ghidată de curiozitate, atenție și dorința de a descoperi ce mi se potrivește în această etapă a vieții mele.
Povestea celor patru semințe din bucătăria mea
În bucătăria mea, cele patru semințe și-au găsit de câțiva ani un loc aparte. Îmi place să mă gândesc la ele ca la niște daruri ale pământului, fiecare cu povestea și rostul ei.
Le-am adus în alimentația mea urmând un ritual cunoscut sub numele de ciclarea semințelor, care ține seama de cele două jumătăți ale ciclului menstrual.
În primele 14 zile, aleg semințele de in și de dovleac. Apoi, în următoarele 14 zile, le fac loc celor de susan și de floarea-soarelui.
Îmi place această alternanță, îmi amintește de felul în care natura își schimbă darurile odată cu anotimpurile, iar fiecare perioadă își are propriul ritm.
În fiecare zi, semințele își găsesc locul firesc în preparatele mele. Poate le adaug în kefir, alteori le presar peste o salată, o supă-cremă sau chiar peste o porție de mămăligă. Uneori le alătur merelor coapte, într-o combinație simplă, care îmi aduce bucurie.
Semințele de in și de susan le folosesc măcinate, iar pe cele de dovleac și de floarea-soarelui îmi place să le savurez și întregi, așa cum sunt, ca pe o mică gustare.
Îmi place libertatea de a le integra în ceea ce pregătesc deja. În felul acesta, ritualul meu se împletește cu viața de zi cu zi, cu mesele obișnuite și cu bucuria lucrurilor simple, însoțit de speranța unei tranziții cât mai line către menopauză.
Dar poate ai să te întrebi: ce ascund cele patru semințe?
Și eu mi-am pus această întrebare...
La început, totul părea atât de simplu: două semințe într-o parte a lunii, alte două în cealaltă. Dar, cum curiozitatea nu-mi dă prea multă pace, am vrut să aflu ce se ascunde în spatele acestui obicei.
De ce tocmai semințele de in și de dovleac? De ce susan și floarea-soarelui? Și ce legătură au toate acestea cu ritmul nostru feminin?
Ca să înțeleg de unde vine ideea, m-am întors puțin la felul în care funcționează corpul nostru.
Ciclul menstrual are două faze principale:
Faza foliculară începe odată cu menstruația și se încheie la ovulație. În această perioadă, estrogenul are un rol important în pregătirea organismului pentru ovulație.
Apoi urmează faza luteală, când progesteronul contribuie la pregătirea uterului pentru o eventuală sarcină.
Pornind de la această alternanță, în practica ciclării semințelor s-a format obiceiul de a asocia prima fază cu semințele de in și de dovleac, iar a doua cu susanul și floarea-soarelui.
Nu avem dovezi solide că această alternare reglează hormonii, dar asta nu schimbă un lucru: fiecare dintre cele patru semințe are o bogăție nutritivă care merită descoperită.
Și aici începe partea care mie îmi place cel mai mult!
Semințele de in sunt mici, dar pline de fibre, omega-3 de origine vegetală și lignani, compuși naturali studiați pentru legătura lor cu metabolismul estrogenilor. Eu le prefer măcinate, pentru că astfel organismul poate valorifica mai ușor nutrienții din interiorul lor.
Semințele de dovleac vin cu zinc, magneziu, proteine și grăsimi nesaturate. Îmi place și gustul lor, și faptul că se potrivesc aproape oriunde, de la preparate dulci până la salate.
Susanul ascunde și el lignani, grăsimi nesaturate și minerale precum calciul și magneziul. Iar când îl transformăm în tahini, parcă descoperim o cu totul altă poveste a aceleiași semințe.
Semințele de floarea-soarelui ne oferă vitamina E și grăsimi nesaturate. Sunt atât de la îndemână, încât uneori tocmai simplitatea lor ne face să uităm cât sunt de valoroase.
Patru semințe mici și atâtea lucruri bune în ele! Natura chiar are talentul de a ascunde comori în cele mai modeste locuri.
Dar, după ce am aflat toate acestea, a venit și întrebarea foarte practică: bun, și cât punem în farfurie?
În varianta obișnuită a ciclării semințelor, cantitățile sunt simple:
Din prima zi a menstruației până la ovulație:
* o lingură de semințe de in măcinate, aproximativ 7 g;
* o lingură de semințe de dovleac decojite, aproximativ 10 g.
De la ovulație până la următoarea menstruație:
* o lingură de semințe de susan, aproximativ 9 g;
* o lingură de semințe de floarea-soarelui decojite, aproximativ 9 g.
Sunt cantități orientative, nu doze medicale. Nu trebuie să le cântărim cu precizia unui farmacist și nici să urmărim calendarul cu încrâncenare ca să ne bucurăm de nutrienții lor.
Eu, una, prefer ca micul dejun să rămână un moment plăcut, nu un examen la matematică. Și sunt convinsă că nicio sămânță nu se supără dacă mai scapă câteva în plus în bol!
Cu timpul, am descoperit că cel mai ușor este să le adaug în preparatele pe care oricum îmi place să le mănânc. Într-un terci de ovăz, de exemplu, alături de scorțișoară și fructe. Sau pe o felie de pâine prăjită, sub formă de tahini, cu banană și un praf de scorțișoară.
Nu e nevoie de rețete complicate. Uneori, cele mai bune obiceiuri sunt tocmai cele care nu ne dau viața peste cap.
Am însă și câteva mici reguli ale mele: aleg semințe crude, nesărate, iar pe cele de in le macin în cantități mici și le păstrez într-un recipient bine închis, la frigider. Semințele măcinate se pot altera mai repede, așa că îmi place să fie proaspete.
Iar dacă nu ești obișnuită să consumi semințe, e mai bine să începi cu puțin și să crești treptat cantitatea, mai ales datorită fibrelor. Și să nu uiți de apă.
Poate că, citind până aici, îți vine o altă întrebare: dar ce facem atunci când ciclul menstrual devine neregulat sau când ajungem la menopauză?
M-am gândit și la asta.
Insa, nu pot să anticipez cum va fi pentru mine atunci și nici nu vreau să vorbesc despre o experiență pe care încă nu am trăit-o.
Dar un lucru îmi place să cred: bogăția nutritivă a semințelor nu dispare odată cu menstruația! Așa că, indiferent de etapa vieții, cele patru semințe își pot găsi în continuare locul în farfuria noastră.
Așa au ajuns cele patru semințe să-și găsească un loc firesc în bucătăria mea. Nu ca o obligație și nici ca o promisiune miraculoasă, ci ca un obicei simplu, care îmi place și pe care îl păstrez cu drag.
Le presar peste iaurt, le combin după pofta inimii și mă bucur de tot ce au bun de oferit.
Poate că tu știi deja toate astea. Eu doar le-am așezat în ritmul meu, în felul în care am învățat să am grijă de mine.
Acum, dacă hormonii mei sunt impresionați de atâta atenție, nu știu. Încă nu mi-au trimis o felicitare de mulțumire! 😊